Multe firme si magazine de echipamente electrice si dispozitive de uz intern in gospodarie furnizeaza o mare varietate de apometre de calitate, din game de clase diferite, care sa se potriveasca cu mediile casnice, cu cele comerciale sau cu cele industriale. Se ofera o varietate a tipurilor de clase care sa intalneasca pretentiile si necesitatile unui lant intreg de aplicatii si diferite surse de distribuire a apei.

Autoritatile care se ocupa de furnizarea apei in locuinte si imobile asigura apometre principale peste tot in tara. Apometrele secundare sunt utilizate atunci cand apa din sursa principala de alimentare este impartita intr-un numar de utilizatori sau atunci cand consumul de apa sau de energie trebuie sa fie monitorizat ca parte a schemei de eficientizare a energiei.

Toate apometrele si contoarele de apa sunt testate din fabrica pentru a asigura ca sunt in concordanta cu o anumita clasa relevanta, care este marcata impreuna cu numarul de aprobare a fiecarei unitati de masurare a apei. Pana in anii 2003-2004, clasele metrologice ale apometrelor au fost definite de standardul ISO 4064. In primul rand, se vor defini diferitele clase mentionate in functie de standard in masura in care sunt cel mai bine cunoscute de practicanti.

In cadrul standardului ISO 4064, un metru este caracterizat de catre fluxul sau nominal numit Qn si de catre o clasa recurenta. Exista 4 clase de genul: A, B, C, D care, fiecare in parte, stabileste o gama de rate ale fluxului in care metrul trebuie sa isi mentina acuratetea. A este clasa cea mai putin folosita, in timp ce clasa D este cea mai extinsa. Un contor apa DN 50 Clasa C este, de asemenea, benefic pentru un apartament cu 5 cifre. Dispune de protectie anti-inghet, anti-magnetica si este prevazut si cu un capac de protectie. Fiecare metru poate fi considerat drept perfect in gama de rate ale fluxului pentru care a fost proiectat.

Apometre si contoare de apa din clase diferite

Asadar, un metru de clasa A poate fi foarte potrivit daca consumul este efectuat in functie de un rang foarte ingust de rate ale fluxurilor. Acesta este cel mai adesea caz pentru zonele in care sunt folosite irigatiile. Pe partea cealalta, un metru trebuie sa nu fie deteriorat atunci cand fluxurile reale trec mai sus de 2 ori de fluxul sau nominal pentru o foarte scurta perioada de timp si destul de superficial – pentru doar cateva minute pe zi.

Daca, dupa implementarea unui foarte mare proiect, metrul intalneste fluxuri care sunt mai ridicate decat Qmax (de 2 ori Qn) pentru o perioada prea mare de timp, stricaciunile pot fi foarte suparatoare daca metrul isi pierde acuratetea fara a se opri la un moment dat. Doar blocarea unui metru este un esec usor de identificat.

Cu noile standarde, producatorii de apometre si de contoare de apa dispun de mai multe posibilitati de a selecta performanta metrilor. Principalul dezavantaj tine de faptul ca este mult mai complicat a cunoaste care metru trebuie sa fie ales atunci cand se compara cu masura unui metru deja existent. Cea mai simpla metoda este de a porni de la un debit minim pe care dorim sa il masuram.

Cele mai noi inovatii in materie de masurare a consumului de apa il reprezinta metrii pieselor stabile. O mare imbunatatire adusa de noua editie a acestor standarde este faptul ca permit o aprobare legala pentru aceste dispozitive sau metri statici (care sunt de tip ultrasonic, electromagnetic sau cu oscilatii fluidice). Acest lucru este foarte important de vreme ce o aprobare legala este justificarea juridica cum ca un metru poate fi folosit pentru a factura o anumita suma de bani unui anumit client.