Cu totii avem surori sau frati, insa suntem foarte diferiti unul de celalalt. De multe ori suntem mai diferiti fata de surorile sau fratii nostri decat fata de un strain.
Per ansamblu, psihologii declara ca trasaturile de personalitate ale cuiva – anxietate, amabilitate, extrivertire, introvertire etc.- sunt determinate atat de mostenirea genetica cat si de factorii de mediu externi. Acest lucru ar determina ca niste surori sa fie, intr-o mica masura, similare, mai mult decat un exemplu aleatoriu. Dar de multe ori, acestea nu au un profil psihologic asemanator.
Psihologii au descoperit ca surorile (sau fratii) fac un efort deliberat si constient, pentru ca sa nu semene cu surirole lor, in ideea de a se stabili ca si personalitate individuala. Sa fii un frate sau o sora poate insemna o lupta pentru supravietuire. Psihologul Dorothy Rowe scrie intr-o carte de a sa ca „Fratii/Surorile pot sa adreseze insulte unul altuia, sau chiar sa se bata sau sa distruga bunurile celuilalt. Astfel de lupte, purtate intre ei, sunt amare si vicioase, deoarece fiecare se lupta pentru a supravietui ca personalitate individuala”.
Unul dintre aspectele acestei „lupte” este descrisa de JUdy Dunn, autoarea cartii „Separate Lives: Why Siblings are so Different”: „Muncesti mult pentru a observa ce influenta are personalitatea ta asupra fratelui tai, si incerci sa fii cat mai diferit fata de acesta. Cu cat acestia petrec mai mult timp in familie, cu atat sunt mai diferiti. Acelasi lucru se poate spune si despre gemeni. Incerci din greu pentru ca identitatea ta proprie sa fie ca o reactie impotriva lor. Iar asta ii determina pe frati sau surori sa fie o personalitate individuala prin faptul ca nu se aseamana intre ei”.
Trebuie sa incetam sa ne concentram asupra diferentelor noastre si trebuie sa ne uitam la ceea ce avem in comun. A fi surori implica o legatura neintrerupta intre noi.