De cand compania D-Wave a construit primul computer cuantic in adevaratul sens al cuvantului, au existat sceptici. Principala cauza a fost faptul ca acestia sustineau ca D-Wave nu a construit, de fapt, un computer cuantic, ci un sistem care simuleaza un computer cuantic, mai bine decat orice alta arhitectura, dar totusi cu limitarile unei simulari.
Anumite studii au demonstrat ca acest lucru nu este adevarat, si gigantul Google, prin testele efectuate pe aceste computere a aratat ca computerul D-Wave este cu adevarat cuantic si are o putere de procesare uriasa. Compania a demonstrat ca D-Wave este capabil sa rezolve anumite tipuri de probleme chiar si de 100 de milioane de ori mai rapid decat un computer obisnuit. In ultimii doi ani, D-Wave si Google au lucrat impreuna pentru a testa tipurile de probleme ce pot fi rezolvate cu ajutorul computerelor cuantice, si diferentele de performanta fata de computerele obisnuite sau fata de retelele de computere clasice. Hartmut Neven, inginer director la Google, explica faptul ca pentru anumite calcule probabilistice, cu pana la 1000 de variabile binare, si anumiti algoritmi, printre care si Monte Carlo cuantic, rezultatele sunt spectaculoase, depasind viteza de procesare a computerelor clasice cu 8 ordine de magnitudine. Asta inseamna ca problemele ce le rezolva intr-o singura secunda pot lua si 4 ani unui computer clasic.
Impact computer cuantic
Impactul pe care il vor avea computerele cuantice in societate si in piata este inca necunoscut. Sistemele curente necesita azot lichid pentru racire si design-uri foarte scumpe. Costurile se vor reduce cu siguranta in viitor, dar cat timp necesita o astfel de racire nu vor putea fi cu adevarat populare. Google, NASA si NSA au clustere de supercomputere ce ar putea beneficia de trecerea la computere cuantice pe termen lung, dar arhitectura pe baza de siliciu va ramane probabil singura solutie viabila pentru utilizatorul de rand pentru mult timp.