Cu totii avem un motiv pentru care muncim. Logica este ca viata aduce necesitatea banilor insa motivatia aceasta nu este una singulara. In functie de fiecare pesoana si stilul de viata motivatia muncii exista in anumiti parametri sau nu exista mai deloc.
In procente se arata ca peste 30% din populatia Romaniei traieste cu 5 dolari pe zi. Este o suma mica care nu asigura traiul decent, strictul necesar, aproape nimic si fara pretentii. Intr-o astfel de situatie motivatia muncii ar trebui sa fie o explozie. Multi o fac, prefera sa lase orgoliul la o parte, sa faca si munca de jos, sa plece in strainatate, variante posibile sa schimbe trista situatie.
Insa pentru cei a caror parinti sunt cei care isi permit sa intretina pe tinerii studenti si mult dupa aceea motivatia muncii nu exista sau se rezuma la a face ceva. Mai putine griji pentru viitor, mai putine sau chiar deloc perspective caci atunci cand ai in spate parintii care sa se preocupe de tine lucrurile suunt simple. E drept ca a trai momentul, a te bucura de viata este ceea ce ar trebui sa facem caci anii nu se mai intorc. Desi unii intra pe piata muncii inca de la recenta absolvire altii au norocul de a se preocupa mult mai tarziu pentru asta. Dar pana cand?
Partea financiara este cea care aduce un plus de placere pana la urma muncii depuse. Cand vezi ca munca ta da roade, cand vezi aprecierea efortului ai un alt avant de munca. Dar cu procente care fac griji satisfactia din punct de vedere financiar este una minima.
Si totusi, fara munca viata nu este una implinita. Pentru fiecare dintre noi exista fie placere, fie entuziasmul de inceput, fie nevoie ca si motivatie. Iar cand astfel ce criterii intalnesc si dorita este imposbil de crezut ca nu va exista un interes crescut.