Dupa cum stim cu totii sarbatorile de iarna – Craciunul, Anul Nou, Sfantul Vasile, Boboteaza s.a.m.d. sunt sarbatorile mult asteptate de peste an. De ce? Raspunsul e simplu. In primul rand avem nevoie de o pauza de la rutina zilnica si munca, iar in al doilea rand pentru ca sarbatorim Nasterea Domnului alaturi de cei dragi noua si incheiem inca un an din existenta noastra. Sunt cateva motive solide, dupa mine.
Imi amintesc cu drag sarbatorile din trecut cand asteptam cu voiosie si drag venirea Craciunului. Cand toti eram uniti, unul alaturi de altul. Fie ca era vorba de pregatirea dinaintea sarbatorilor – curatenia generala, pregatitul mancarii, ornatul camerelor, in special al bradului sau de traditionala bataie cu zapada de la care nu ne dadeam in laturi. Eram vrajiti de albul imaculat al zapezii si de sclipirea ghirlandelor luminate de minusculele beculete colorate din pom. Desi nu observam, era o magie ciudata care ne tinea impreuna.
Era o lume a noastra, a copiilor – unde nu tineam cont de statutul social al celui de langa noi, sau de ce haine poarta si il faceam sa se simta ca unul din fratii nostri inconjurandu-l cu atentie si dragoste. Au fost momente frumoase, insa care din pacate s-au scurs ca nisipul in bataia vantului. Timpul n-a asteptat pe nimeni, oamenii s-au schimbat, noi am crescut. Insa crescand si schimbandu-ne am fost interesati doar de propria persoana si am uitat de sentimentele profunde pentru ceilalti oferindu-le in loc distanta si nepasare.
Trecem unii pe langa altii ca niste turisti grabiti, necunoscuti, ignorand in totalitate atmosfera calda de sarbatori, dar hei! E Craciunul si suntem mai buni! Obiceiuri care in trecut erau mai mult decat prezente si care imi erau foarte dragi treptat s-au diminuat. S-a pierdut interesul fata de pastrarea traditiilor si acea familiaritate fara margini ce nu ne facea sa ne simtim straini fata de ai nostri. Acum, privesc in jur si nimic nu mai e cum a fost.Totul s-a schimbat. Cel putin sarbatorile anului acesta au fost aproape neobservabile. Singurele lucruri ce ne-au amintit ca este sarbatoare au fost “vacanta” elevilor si a unor muncitori si reclamele televizate cu Mos Craciun.
De parca l-am sarbatori numai pe Mos Craciun, nu si pe Domnul Iisus Hristos. In schimb, zapada – factorul ce ne aminteste ca sunt sarbatorile de iarna a lipsit cu desavarsire. Ceata si vremea rece ne-a tinut companie;obiceiuri – cativa copilasi colindau la cate o casuta si colindatorii din corul bisericii ne-au servit cu prezenta. N-a fost nimic special sau minunat. Insa stim ca e Craciunul si sunt sarbatorile iernii – cand toti suntem “mai buni” ,mai minunati …
Ar fi bine daca am lasa aceasta “masca de sarbatori” sa fie prezenta in tot anul si sa lasam egoismul, vanitatea si zgarcenia in urma privind cu alti ochi aceasta lume si dandu-i o alta sansa celui de langa noi interesandu-ne mereu de nevoile si grijile sarmanilor, oferindu-le macar o vorba buna.