Fiecare domeniu de activitate trebuie raslatit cum se cuvine caci cei care activeaza sunt cei care s-au pregatit pentru asta. Logica vine cu nevoia de a supravetui si cum nivelul de trai infleunteaza asta este cert ca in sistemul medical plata nejustificata vine de fapt ca o contributie pentru ceea ce plateste.
Daca in ultimul timp in Romania s-a introdus o taxa pentru fiecare zi de spitalizare se pare ca nici aceasta cotizatie nu este suficienta pentru a putea compensa lipsa intr-o oarecare masura. Nu ajung acesti bani nici macar pentru strictul necesar. Intr-o nota comparativa cu tarile vecine sistemul medical este unul bine platit si urmareste un plan bine stabilit.
Un exemplu concret este programarea pacientilor. Indiferent de caz insa intr-o ordine a gradului de urgenta acestia isi asteapta telefonul care sa ii aduca in pragul internarii. Este timpul eficient de a nu supraaglomera spitalele. Si dupa ce interventia a fost un succes se considera internarea necesara nu mai mult de pragul critic pentru a urmari eventualele complicatii. Romania insa este departe de aceasta metoda. Cu lipsa de fonduri, cu ideea de a avea pacienti pana la urma internarea se realizeaza pe principiul „vom gasi timp si pentru asta”.
Desigur ca din nou intr-o comparatie ceea ce in Romania se intampla ca si cotizatie este departe de ceea ce tarile vecine au este o diferenta enorma. Si lasand la o parte acest aspect multumirea nu vine nici din dotari. De aceea valul de romani care se trateaza in strainatate. Adauga o preocupare intensa de bani si devenim constienti ca serviciile medicale de stat sunt mizerabile, iar cum cele de la clinicile private nu sunt decontate a fi bolnav este un lux. Si atunci de unde educatia ca pentru o sanatate de fier primul pas sa fie vizita la medic.