Cu totii stim problema cainilor fara stapani de pe strazi. Ne plangem ca sunt prea multi, ca sunt un pericol si de la an la an sunt tot felul de propuneri si dezbateri care nu fac insa nimic mai mult decat sa starneasca si mai multe controverse. Nu sunt bani alocati pentru a crea suficiente adaposturi, nu sunt cei care sa sustina pana la capat ceea ce se poate face, nu exista decat aceeasi problema constanta.
Ultima gaselnita este taxa pentru adoptie. Se vrea o suma de 170 de lei pnetru fiecare suflet de catel abandonat si adoptat cu acte in regula. Cum se poate ca acest lucru sa influenteze o crestere de interes din partea celor care se gandesc la un moment dat sa faca acest pas si sa adopte un catel? Un lucru cum nu se poate mai revoltator spun unii, oficialii declara ca se refera totusi la banii care fac sursa de venit pentru sterilizare si vaccinare a patrupedelor.
Ceea ce ei sustin ca este o metoda de impiedica adoptarea si abandonul imediat dupa nu prea sta in picioare. Caci cei care vor face acest lucru sa nu mai aiba drept de adoptie de pana la un an. Si pana la urma daca cineva este interesat de un patruped ca nou membru al familiei sale de ce ar plati o suma de bani cand ar putea sa cumpere unul si de rasa? Este si spiritul civic pana la urma care face ca fiecare persoana sa gandeasca in folosul societatii insa scepticismul unora este departe de aceasta poveste.
Cum se poate totusi gasi o solutie viabila pentru toata lumea? Ideea de adoptie ar trebui sustinuta, intarita, incurajata. Pe langa faptul ca municipialitatea sa se ocupe cel putin de partea de deparazitare, de minimul de grija pentru ca fiecare catel de pe strada sa fie sanatos clinic pentru a putea fi adoptat de orice familie doritoare.